A doua zi, dis de dimineață, Anișoara s-a trezit foarte energică după discuția cu Spiridușul Kovács.
Prima parte a zilei a decurs rapid, de dimineață au avut loc activitățile de rutină, făcute în grabă, luat micul dejun, dus copilul la școală, stres în trafic, cu zăpada care se depusese tot mai mult, întârziat la ședință. Orele de școală au trecut pe nesimțite pentru Anișoara, a venit și ora la care părinții săi urmau să o ia de la școală. Ajunsă acasă, Anișoara a servit masa, după care s-a grăbit să-și facă temele. Era aproape pe înserat când a coborât în sufragerie rugându-și mama să se joace cu ea afară, în zăpadă.
-Scumpa mea, mami mai are puțin de lucru la un proiect, așa cam o jumătate de oră. Trebuie să îl predau mâine. Dar încerc să termin mai repede, da? Și îți promit că ne jucăm după aceea – a încercat mama să o îmbuneze pe Anișoara.
-Bine, mami – a îngăimat fata cu capul lăsat jos și s-a întors dezamăgită spre spiriduș șoptind – Hai să trecem la treabă!
Anișoara a intrat în bucătărie. Spiridușul Kovács, bătând nerăbdător din picior, i-a întins șorțul mamei și i-a sugerat să pregătească pentru masa de cină pâine cu zacuscă și ceai pentru toți. Anișoara văzuse la mama ei cum trebuie să așeze tacâmurile și șervețelele pe masă și făcu întocmai, dar totul în liniște, fiind atentă să nu facă zgomot, altfel ar fi stricat surpriza. Pregăti ceaiul, scosese zacusca din cămară și o așeză în boluri pentru fiecare, pâinea gata tăiată era aranjată în coș, în mijlocul mesei.
La final scrise pe bilețele unde era locul fiecăruia la masă, unde stătea tati, unde mami și unde Anișoara.
Când totul a fost gata Anișoara a început să strige tare, cât o țineau plămânii:
– Mamiiiii, haide repede, te rooog! Mamiii!!
Mama sa sări ca arsă din sufragerie, lăsă totul din brațe și fugi spre bucătărie, de unde se auzise țipetele Anișoarei. În același timp intra și tati în casă și nici nu se mai descălță când auzi strigătele fetele sale și se grăbi și el spre bucătărie.
Ajunși speriați în bucătărie, amândoi părinții deodată, se opriră la vederea mesei pregătite pentru cină și a fiicei lor, care se uita la ei zâmbind, cu o privire angelică, și cu mâna schiță un semn spre masă spunându-le părinților săi:
– Am pregătit eu cina în seara aceasta ca să aveți mai mult timp să petreceți timpul împreună cu mine
Părinții se uitară buimaci la copilul lor, se uitară unul la celălalt și parcă timpul se opri în loc. Din priviri s-au înțeles ca din acel moment situația să se schimbe, zâmbetul angelic de pe fața Anișoarei era mai important decât orice proiect ce aștepta să fie terminat, decât orice urgență de la servici. O felie de pâine cu zacuscă, doar, poate să fie cina perfectă într-o atmosferă de familie, pentru că ingredientul cel mai hrănitor este iubirea față de cei dragi, care îți stau alături, la masă, și liniștea sufletească ce te cuprinde în acele momente.
Așezându-se la masă, părinții Anișoarei și-au promis ca întreaga lor atenție să fie focusată asupra Anișoarei și nu a problemelor zilnice.
– Mami, tu îți aduci aminte de vreun moment deosebit din copilăria ta? – a întrebat Anișoara.
După un moment de gândire mama a spus:
– Când eram mică, într-o iarnă, înainte de Crăciun, mă aflam la bunici și mă jucam în curte cu verișorii mei. Seara așteptam să vină și părinții noștri și după ce am luat cina în familie, cu toții, ne-am dus la culcare. Eu m-am trezit pentru că îmi era sete și m-am dus la bucătărie după un pahar cu apă. Din sufragerie am auzit un zgomot, am întredeschis ușa și l-am văzut lângă brad pe Moș Crăciun cum se pregătea să plece. De atunci, niciodată nu m-am îndoit că există Moș Crăciun și el se face văzut doar copiilor care au sufletul inocent”.
Anișoara a ascultat fermecată și cu gândul la Moș Crăciun s-a dus la culcare, dar nu a adormit până ce nu și-a dus la bun sfârșit planul. Dimineața, părinții Anișoarei parcă au uitat de grabă, totul se desfășura mult mai lent. Mama a găsit un bilețel pe etajera de la oglinda din baie pe care scria ” Du-te astăzi la o plimbare cu copiii, luați o pungă de fursecuri Kovács și împărțiți-le oamenilor cu care vă întâlniți pe stradă.”
Tatăl a găsit și el un bilețel lângă trusa de bărbierit: ” Surprinde-ți astăzi copilul: mergi după el la școală cu o oră mai devreme!”.
Anișoara și spiridușul Kovács au decis să facă astfel de bilețele și să le împartă colegilor care la rândul lor să le dea părinților, astfel încât mesajele să le readucă în atenție ceea ce este cel mai important, timpul petrecut alături de cei dragi.
Din acea zi, părinții Anișoarei găseau zilnic câte un mesaj și devenise deja obișnuință, abia așteptau dimineața pentru a vedea ce mesaj le lasă copilul lor.
Spiridușul Kovács s-a declarat mulțumit că misiunea lui a avut succes. Știa că de acum va fi și ea ajutorul lui Moș Crăciun. Nu uita! Dacă crezi cu adevărat în miracole, acestea se vor îndeplini!